universulbucuriei.MyForum.ro

Mihai LEONTE · Trimis: 28/09/2009 15:56 Titlul subiectului: SCRIERI INOCENTE...de Mihai LEONTE

SPIRITUL COPILĂRIEI

Oricât vom încerca să spunem că numai suntem copii, nu vom putea să ne despărţim de ceea ce am trăit în copilărie. Deosebit de mulţi psihologi au constatat în studiile lor că perioada copilăriei ne rămâne încrustată în sufletul şi inima noastră pentru totdeauna. Nu aş putea să spun astăzi că am avut o copilărie frumoasă sau fericită. În adâncul inimii mele totul a fost foarte frumos.
Chiar daca azi văd lucrurile cu totul altfel, aş putea spune că a fost greu, că am fost frustrat de anumite lucruri, totuşi am rămas în suflet cu imaginile cele mai frumoase ale timpului de atunci. Nu am avut mamă de la o vârstă imemorială, dar asta nu m-a împiedicat să fiu copil. Mediul în care am crescut nu mi-a lăsat timpul necesar pentru a crede că nu sunt fericit cu ce am, sau că alţii au mai mult ca mine. M-am mulţumit cu puţin, ca şi alţii cu mult. Pentru acest motiv totul pentru mine avea o frumuseţe deosebita. Mergând cu vitele la păşune îmi găseam satisfacţii în a privi câmpul ca pe un univers infinit, în care descopeream că totul este plin de viaţă. Iarba şi florile, aveau pentru mine un impact deosebit, ţinându-mi tovărăşie ca şi o haină ce este mereu cu tine. Miile de gângănii ce formau o altă lume umplută de mister, mă făceau să văd în mişcările lor permanente că ele au un rol deosebit în spaţiul înconjurător.
Mă fascinau muşuroaiele cu furnici în continuă mişcare, ce nu îşi întrerupeau munca niciodată. Albinele şi bondarii, ce zburau prin florile câmpului, într-un permanent du-te vino, formau nişte escadrile permanente de avioane imaginare, care se luptau pentru aerodromurile lor de flori, dirijate de turnuri de control lipsit de dispeceri autorizaţi. Însoţit îndeaproape de veşnic flămânzii mei boi, care oricât mâncau ziua, seara ajungeau acasă tot flămânzi, iar tatăl meu mă punea să le mai dau ceva lucernă amestecată cu paie de mâncare şi pentru noaptea. În câmpul deschis aveam libertatea să gândesc ce vreau. Călătoream cu norii laolaltă spre acele mirifice meleaguri ale poveştilor cu zâne frumoase, cu împăraţi drepţi şi buni, cu acei viteji ce nu puteau fi bătuţi în lupta nici de cei mai fioroşi zmei. Soarele era şi el un prieten bun ce mă însoţea, fiindu-mi aliat dar şi duşman. îndată ce se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpuşoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă.
Nimic nu avea vreo importanţă deosebită. Totul decurgea natural din punctul de vedere al copilului ce aştepta să vină seara, să ajungă acasă, să mănânce şi să se culce legănat de vise, în care săreai din somn, căci îţi lua jitarul vitele, pentru că intraseră în cine ştie ce lanuri străine de ale tale. Viaţa îşi ducea cursul ei normal. Necazurile de azi erau bucuriile de mâine, astfel că niciodată nu aveai timp să te cuprindă plictiseala sau alte griji. Grijile le aveau părinţii, căci pe ei îi auzeam că au anumite lucruri de făcut mâine, şi nu altădată.

Simina · Trimis: 28/09/2009 16:58 Titlul subiectului:

Bine aţi venit domnule Mihai Leonte!

Aveţi mare dreptate, copilăria este o durată în care fiecare persoană poate să găsească clipe unice de plăcere şi împlinire.

Vă aştept cu poeziile pentru copii!

Mihai LEONTE

JUCĂRIILE STRICATE

Cine n-a văzut un copil care jucându-se îşi face din zdrenţe o păpuşă, sau un tren din bucăţi de lemn, vine cineva, un om în toată firea şi dă cu piciorul acestor nevinovate jucării. Copilul îşi ridica privirea şi se uită cu mirare la intrusul care ii stricase jucăriile. Dar cel mare şi tare, nu realizează distrugerea universului creat de micuţ, şi îşi continuă maiestuos drumul considerând că a făcut o mare bravură. Învinsele jucării şi constructorul lor ad-hoc au rămas nemişcate într-o întrebare nevinovată; ce o fi avut omul ăsta cu noi?
De numeroase ori în viaţă se întâmplă ca unii dintre noi să le stricăm jucăriile altora, şi apoi să privim cu nepăsare la distrugerea pricinuită. Unii cred că numai ei ştiu, numai ei cunosc, şi au autoritatea morală de a distruge totul în faţa lor, minus reticenţe, scutit de menajamente, fără regrete. Aceştia sunt cinicii şi sadicii privat de de sentimente, fără o credinţă în vreun lucru cât de cât sfânt. Nu poţi să-i cunoşti, fiindcă au faţa umană, dar sufletul lor e negru, precum cărbunele de Anina, unde şi-au dat viaţa oameni pentru ca noi să avem lumină şi căldură. Atunci îndată ce cu gânduri ascunse vrei să câştigi ceva mai mult pierzi. Nu strica jucăriile altora. Nu promite şi apoi nu mai da. Nu da nicicând şi apoi cere înapoi. Prin aceste gesturi şi purtări, nu faci altceva decât să-ţi încalci principii care de fapt nu le-ai avut. Să devii dintr-odată din binefăcător un om de nimic, un adevărat distrugător de suflete. Este cel mai trist lucru din lume, să dărui un cadou şi apoi să-l iei înapoi cu forţa sau prin alte mijloace dure.
Totuşi se întâmplă şi aşa ceva în viaţă.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 09/10/2009 19:40 Titlul subiectului: Copil fiind...autor Mihai LEONTE

COPIL FIIND

Aşa de rudimentar am crescut,
Am mers prin noroi şi ploaie,
Cu vânturi numeroase m-am bătut,
Am purtat şi pălării de paie.

Când mergeam desculţ pe jos,
Pe dealul legendarului Corb,
Totul mi se părea frumos,
Drumul cu bolovani şi colb.

Nucul bătrânului bunic,
Cetate de grauri şi cuci,
Coroană regală, trunchi unic,
Acoperit de frunze şi nuci.

Adunam în pumni pământ
Din fânaţul de pe Groapă,
Alergam chiar şi flămând
Să mă scald la Ciofu-n troacă.

Salcâmii cu ciorchini de flori,
Spre al lunii Mai sfârşit,
Livada cu privighetori
Ce cântau necontenit.

Moldova Veche 2002
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 14/10/2009 21:21 Titlul subiectului: Visuri...autor Mihai LEONTE

VISURI

Micuţule care te joci în pace
Pe aleile înverzite ale parcului,
Bomboana ce ţi-o dă mămica,
Îţi place ca de pildă plantelor
Ploaia şi soarele.

Dar visurile tale imprecise
Aleargă libere, în voie
Spre tărâmuri încă ne concise
Doar sunt şi ele numai vise.

1963
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 14:50 Titlul subiectului: Inca mai visez...autor Mihai LEONTE

ÎNCĂ MAI VISEZ

Am visat de când mă ştiu

Iată mai visez şi-acum

Versuri simplu ca să scriu

Cu ele să merg la drum

Astfel am găsit în viaţă

Lucruri multe şi frumoase

Care au ieşit în faţă

Dintre numeroase rele scoase.

Azi visez mai mulţi nepoţi

Care să-mi zică bunicul

Asta vă vor la toţi

Şi apoi vină şi sfârşitul.

24 martie 2000
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 14:52 Titlul subiectului: De departe...autor Mihai LEONTE

DE DEPARTE. . .

Fiicei mele Amelia Elena LEONTE

Draga noastră fată de departe
Ne sună săptămânal la telefon
Îi este greu, munceşte şi învaţă
Dar luptă să ajungă om.

Plânge mama şi o doare
Ştiindu-şi fata singurică
Că nu e mamă minus supărare
Considerându-şi fata încă mică.

Nu bucurăm şi nu mai ştim
Ce să răspundem la-ntrebări
Vrea să ştie că trăim
Fără greutăţi şi supărări.

Că suntem bătrâni o ştie
Luptându-ne cu bolile şi viaţa
Însă noi o spunem cu mândrie
Că ne e zâmbitoare fata.

11 mai 2001
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 14:53 Titlul subiectului: La aniversare...autor Mihai LEONTE

LA ANIVERSARE

a 60 a

Moşule ce tânăr eşti
Zice cântecul aprins
Vezi că-i bine să trăieşti
Şi că dorul nu s-a stins.

La vorbe încă te simţi tare
Doar la mers mai oboseşti,
Te lupţi cu viaţa în continuare
La greutăţi mai şi zâmbeşti.

Bunicule, te strigă nepoţelul
În suflet simti o bucurie
Dar în pieptu-ţi clopoţelul
I-alarmă ca de sonerie.

E bine anii să-i aduni
Să râzi de tot ce-a fost
Ajungând şi voi bătrâni
Îndeplinind al vieţii rost.

19 ianuarie 2001
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 14:54 Titlul subiectului: Priveam...autor Mihai LEONTE

PRIVEAM . . .

Priveam întins la Carul Mare
Şi-nconjuram Pământul.
Cine ştie unde oare
Am fost atunci cu gândul?

Când în faţă ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să vezi trecutul
Filigramat prin amintiri.

Te-a cuprins melancolia
Prezenţei tale elocvente,
Trăind intens copilăria
Uitând de grijile curente.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 14:55 Titlul subiectului: Iarna...autor Mihai LEONTE

IARNĂ . . .

În seară luna de pe cer
Ne priveşte cu răceală,
E frig, zăpadă şi mult ger
Dar sunt cuprins de o căldură,
Cum să spun? Aproximativ ireală.

Dar fiindcă sângele în vene
A prins un puls, accelerat,
Îmi bag capul între perne
Şi mă las de somn furat.

Viselor veniţi la mine
Să mă-nconjuraţi când dorm,
Chipul ce mi-e drag cu mine
Să-mi fie tovarăş de somn.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 14:57 Titlul subiectului: Estivala...autor Mihai LEONTE

ESTIVALĂ…

Căldură toridă. E vară,
Razele de soare te-nţeapă,
Ce linişte şi cald e afară,
DIN APĂ.

Te arunci ca un peşte,
Scăpat cumva din plasa ruptă,
În râul ce liniştit unduieşte,
SUB STÂNCĂ.

În jur totu-i aprins,
De căldură pietrele crapă,
Când din greşeală le-ai împins,
ÎN APĂ.

În oraş căldură mare,
Asfaltul crapă sub talpă,
Chioşcuri de răcoritoare,
VÂND APĂ.

Toată societatea trage la ştrand,
În extraordinar de mare grabă,
Fug toţi de soarele cald,
LA APĂ:

TURDA BĂI August 1963
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE

ARTIST ÎN MINERIT…

Bat găuri douăzeci şi două,
Atacul este împlinit.
În plan se-nscrie o cifră nouă,
Vezi, asta înţeleg eu minerit!

Dar iată şutul a trecut
Şi luna este la sfârşit,
Te bucură orice minut,
Căci planul iar l-ai depăşit.

În urma ta betonul se aşterne
În drepte şi curbe nesfârşit,
Pe galerii lumina lămpilor se cerne,
Şi-n colţul gurii, un zâmbet ţi-a-nflorit.

Din nou eşti sus cu colivia
Şi soarele îţi spune: Bun sosit!
Ţi-e tot mai dragă meseria
Căci eşti artist în minerit!

Publicată în ziarul ,,Turda Nouă''
Mihai LEONTE, miner la Baia de Arieş,
Membru al cenaclului literar
,,Pavel Dan'' Turda 4 iunie 1963
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 15:00 Titlul subiectului: Sonet minier...autor Mihai LEONTE

SONET MINIER

Sclipitoare în lumină,
Rocile ce mă-nconjoară,
În contrast cu momentul de afară,
Eu mă simt mai bine în mină.

Chiar de munca nu e uşoară,
Mulţumirea ţi-e deplină,
Când în roca cristalină,
Simţi o trepidaţie ce te înfioară.

Când iau un bulgăre minereu,
Muşchii se încoardă şi prefer,
Să simt că aş munci mai greu.

Şi indiferent ce stâncă mi se pare giuvaer,
Căci simt profund în pieptul meu,
Pulsând o inimă adevărată de miner.

19 Octombrie 1963
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 15:02 Titlul subiectului: Trandafirii...autor Mihai LEONTE

TRANDAFIRII . . .

Trandafirii, flori regale
Au ghimpii foarte ascuţiţi
Dar şi miresme ireale
Cum aţi putea să nu-i iubiţi?

Trandafirii rupţi, se ofilesc în glastră
Oricum vei încerca să ţi-i păstrezi,
Vor muri ca visurile noastre
Doar în amintire poţi să-i revezi.

Nu rupeţi trandafirii de niciunde
Ei poartă simbolurile iubirii,
Ce în inimi ne pătrunde
Deci, nu mai rupeţi trandafirii!
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 15:03 Titlul subiectului: Esti AICI...autor Mihai LEONTE

MAMĂ, EŞTI AICI!

Mama mea, tu eşti departe
Acolo unde mergem toţi,
Eu te simt totuşi aproape
Eşti printre vii, nu printre morţi.

Tu m-ai păzit pe drumul vieţii
Acolo unde îmi era mai greu,
Te vedeam în zorii dimineţii
Şi aşa te voi vedea mereu.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 15:04 Titlul subiectului: Plec in timp...autor Mihai LEONTE

PLEC ÎN TIMP…

Plec în timp,

Într-un adânc de timp,

Care a fost cândva,

Când mama mă legăna.

Mi-a rămas doar unda,

Trimisă şăgalnic,

De ochii ei vioi,

Deveniţi trişti

Mai apoi,

Înainte de a pleca.

Dormi liniştită mamă,

Te păstrez curată,

Neîntinată icoană.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 15:05 Titlul subiectului: Mama...autor Mihai LEONTE

M A M A

În memoria veşnică a mamei mele,
Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

Cu mâini albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.

Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe lumea ceealaltă

ZLATNA 1958
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE

CASA BUNICILOR

De ce-mi stăruie în minte,
Vechiul bucium de la stână,
Prins de cureaua cu albe ţinte,
Lângă uşa scârţâind, bătrână?

De ce mi se pare frumoasă,
Acea construcţie simplă de lemn,
A bunicilor veche casă?
Cred că e al amintirilor semn.

Odăile cu duşumele de pământ,
Ferestre mici, tăiate de vergele,
Pentru mine este locul sfânt,
Al copilăriei mele.

Nu pot să alung din amintiri,
Să pun în locul lor palate,
Să înlocuiesc vechile trăiri,
Vă spun! Asta nu se poate.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 17/10/2009 15:09 Titlul subiectului:

Vrednic amator de cultură

Domnul Mihai LEONTE este un exemplar penisul al Asociaţiei Amatorilor de Cultură şi Ştiinţă din România (înfiinţată în anul 1945). Aceasta pentru că, deşi de profesie maistru miner, cu îndelungată activitate în munca direct productivă, dânsul s-a dovedit a fi şi un neobosit autodidact, îmbogăţindu-şi necontenit sipetul cunoştinţelor din varii domenii: istorie, literatură, filatelie, numismatică, fotografie…

Mă voi opri o clipă doar asupra celor trei plachete de poezii personale pe care a reuşit să le publice: Alb Negru (1999), Nostalgii (2000), Reverii adverse (2001). Majoritatea sunt scrise în anii săi de avânt tineresc, sub imboldul firesc pe care i le-au prilejuit dragostea, munca deosebită, natura, societatea. Versurile sale blânde, agreabile, narative, uneori mici spovedanii, dovedesc o rară şi proprie sensibilitate în faţa aspectelor diferite ale vieţii pe care a trăit-o şi a emoţiilor estetice de care a fost cuprins în faţa unora dintre ele.

Fără pretenţia de a fi un pisc al poeziei, Mihai LEONTE este cu certitudine un adevărat OM de caracter, un căutător de elegant ce nu conteneşte a alege grâul de neghină şi care oferă celor din jur câte ceva din prea-plinul sufletului său luminos, generos, demn de aprecierea noastră cea mai de laudă.

Profesor universitar doctor Emilian M. Dobrescu
Vicepreşedinte A.S.R.
4 iunie 2001
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/