universulbucuriei.MyForum.ro

Simina · Trimis: 04/06/2009 12:44 Titlul subiectului: POEZII DE GRĂDINIŢĂ

EDUCATOAREA

Prima zi de grădiniţă,
Vin copii-n pas grăbit,
Că-i aşteaptă o dăscăliţă
Cu ochi mari şi chip iubit.

Prima mea educatoare,
Primul omul care mă-nvaţă
Cum să desenez o floare,
Cum pot să răzbat în viaţă.

Mă priveşte cu iubire,
Îi văd chipu-nbujorat
Îmi dă jucării, creioane,
Chiar şi foi de colorat.

Mâna-i caldă, iubitoare,
Peste mâna mea şi-o lasă
Desenând raze de soare,
Peste iarbă, flori şi casă.

Iar îndată ce mâna mi se-clină,
Ea mereu este cu mine
Să mă-nvăluie-n lumină,
Să mă-nveţe să fac bine.

[url=http://www.99poze.ro/p/e0ebe9af401c3ce0bc8f306ad63fea7b.jpg] POEZII DE GRĂDINIŢĂ POEZII DE GRĂDINIŢĂ

[/url]

Simina · Trimis: 13/10/2009 09:27 Titlul subiectului:

[url=http://www.99poze.ro/p/4ce5631bb86afef0e3df366de6d5c0d3.jpg] POEZII DE GRĂDINIŢĂ POEZII DE GRĂDINIŢĂ

[/url]

VERSURILE COPILĂRIEI MELE

Poezii scrise de mine CÂND AVEAM 11 ANI

PĂRINŢII MEI

Tatăl meu e tractorist,
Primăvara ară
Harnic munceşte cu spor,
În această ţară.

Mama mea e ţărăncuţă,
E pe câmpuri vara,
Eu sunt cât o mărgicuţă
Şi mă joc cu Mara.

BUNICA

Ca printr-un vis de altădat,
Acum mi-aduc aminte,
Bunica mea, cu părul alb,
Cea dulce şi cuminte.

Pe braţe ea m-a legănat,
Cu vorbe dulci m-a alintat
Cu povestiri mă adormea,
Şi somnul dulce mi-l păzea.

Cu ochi micuţi, ea mă privea
Spatele-ncovoiata avea
Încet-încet cu greu păşea
Prin aer ea parcă plutea.

Faţa-i de zâmbet strălucea
Ochi limpezi şi senini avea,
Pe mine mare mă creştea,
Bun om era bunica mea!

La lecţii ea mă ajuta,
Acasă a scrie mă-nvăta,
Şi ce elegant ea desena,
De mulţi strămoşi îmi amintea.

Cu zâmbetul mă-nvăluia,
De vremuri grele-mi povestea
Şi-şi amintea, şi se gândea,
Povestea ades şi-ontrerupea.

Iar când vreun consătean venea
Şi o povaţă îi cerea
O! Ce frumos ea-i răspundea,
Şi ce intelligent vorbea
Pe toate cele le ştia
Şi niciodată nu greşea
Povaţa ei cuminte.

Pe toţi copiii îi primea
În casa ei micuţă.
Multe poveşti le povestea
Şi mâna-i iute răsucea
Fir subţirel de lănă
Iar fusul iute se-nvârtea
În mâna-i uscăţivă.

Dar momentul iute a zburat,
Te-ai stins zâmbind din viaţă.
Cu greu atunci tu ai oftat,
Şi capu-n jos ţi l-ai plecat.

O lacrimă ţi s-a ivit
Pe ochii tăi cei limpezi
Iar când de noi te-ai despărţit
O rană-n inimi s-a ivit,
O! Buna mea bunică!

COPIII LUMII DORESC PACE
(câtec)

Noi strigăm cu toţii pace,
Nu vrem bombe pe pământ
Vrem mai numeroase şcoli, spitale,
Nu vrem bombe pe pământ.

La, la, la, la, la, la / bis
La, la, la, la, la, la/

Toţi copiii ne-am unit
Şi avem un solitar gând,
Nu rachete nucleare
Noi vrem pace pe Pământ

La, la, la, la, la, la / bis
La, la, la, la, la, la/

Porumbeii vor să zboare,
Nu să fie sfâşiaţi.
Ei doresc cu toţii pace.
Nu vrem să fim înarmaţi.

Rachtele-s o urgie
Conta-ntregului Pământ
Să strigăm cu toţii pace
Nu vrem arme pe Pământ

De n-am opri înarmarea
Pământul ar fi distrus,
Pentru înarmarea lumii,
Noi cu toţii ne-am opus

IARNA

Pe livada verde-ntinsă
Se aştern de-acum troiene
Ca o zale argintie
Dăruită ţării mele.

Ţurţuri destul de lungi sclipesc în zare
Aburii pe drum apar,
Iar troienele vârstate,
De sub vifor iar răsar.

Gheaţa peste drum se-aşează
Sănii lungi trec peste văi
Iar frumoasa Baba-iarna,
Vine iar cu zurgălăi.

Florile apar la geam,
Vântul iar în uşă bate,
Pomii se apleacă-n prag,
Crivăţul este aproape.

Dar afară nu mai ninge,
Norii au plecat acum,
Iar copiii ies la poartă,
Saniei să-I facă drum.

Şi ce zarvă se încinge
Colo-n satul de pe deal
Peste tot afară ninge
Albul vis, prin joc real.

PRIMĂVARA

E primăvara-n sat la noi,
Şi totu-n jur a înverzit,
Unii copaci au înflorit,
Căci vremea caldă a venit.

Pe câmpii tracoare are,
Brazda grea din astă ţară,
Pentru ca în ea să pună,
Sămânţă de cea mai bună.

Păsările călătoare,
Se reîntorc la cuibuşoare,
Cântă-acum şi ciripesc,
Primăvara-nveselsc.

Mieii pe câmpii aleargă
Copiii zglobii se găbesc
Pentru-a strange floricele
Ce-n coroniţe le-mpletesc.

Soarele pe cer sclipeşte
Colţ de Rai e-n sat la noi
Nicăieri în astă lume
Nu-i mai frumos ca la noi!

ÎNVIERE

Natura reînvie şi înfloreşte iară,
Afară e lumină şi blândă primăvară,
Să ne-noim şi noi în cuget şi simţire,
Să ne-mbrăcăm în alb, să emanăm iubire.

Ne pregătim de Paşti, deci de Înviere
Să facem curat în suflet şi unghere,
Odata cu natura, trupu-l purificăm,
Cand Isus re-nvie şi noi ne vindecăm.

Ca să lăsăm în urmă păcate şi durere,
Mergem la mănastire în Noaptea de-nviere,
Cu ouă rosii, pasca din coş o primenim,
Lumină din lumină, primim şi dăruim.

ÎN AŞTEPTAREA LUI MOŞ CRĂCIUN

Copilaşi să fiţi cuminţi,
De vreţi daruri să primiţi.
Mos Crăciun o să privească
Tainic din a sa caleaşcă.
Vine seara la ferestră,
Tocmai la căsuţa voastră.
Îngerul de el trimis,
Vă va căuta prin vis,
Să vadă de-aţi învăţat,
Colinde de-aţi colindat,
De-aţi ascultat de părinţi
Sau dacă aţi fost cuminiţi.
Căci în tolba-i fermecată
El v-aduce ciocolată,
Bomboane şi jucării
Bucurii pentru copii.

MOŞ CRĂCIUN

Mos Crăciun, e un moşneag
Cu barbă albă, cojoc şi-un toiag,
În spate are-un sac de jucării
Pe care-o să le-mpartă la copii.

La sanie răsuna veseli zurgălai
Clinchetul lor se-aude peste munţi şi văi
Şi-n seara de Crăciun printre nămeţi
Aduce daruri multe la fete şi băieţi

E seara sfăntă, e sărbătoare pe pământ
E seara îndată ce s-a născut pruncul sfânt